Blogging-ul in MD ca si politica: incoerenta, cu iz de gasca si cu ifose mari

N.B. Parere din exterior, a unui utilizator de rind. Inca nu a venit timpul ca sa-mi afisez pretentiile de blogherita.

Despre cautare:

Recunosc din start ca in lista mea de favoriti am bloguri doar in rusa si citeva in franceza. Demult insa imi doream sa citesc regulat niste ginduri vii si autentice in ROMANA. Dar una e sa-ti doresti si cu totul alta e sa gasesti vreo perla virtuala in limba in care gindesti (de preferinta in cea mutilata in urss). De fapt, care perla? Lasa sa fie macar un firicel de nisip, mi-am zis eu cu un an in urma. Si poate ca nu stiu eu sa caut bine sau naiba stie cum se intimpla ca lista mea de favoriti asa si a ramas neschimbata.

Despre bloguri in general:

E mult mai usor sa gasesti un blog de specialitate decit unul personal. La noi in tara (dar si peste hotare), daca ai acces la net, poti face politica virtuala cu spume laptoase la gura si cu degetele pe claviatura. Printr-un singur click si citeva comentarii devii specialist in intergrare europeana, problematica transnistreana, economie etc. Poate ati observat si voi, avem mai multi analisti politici decit alegatori. Dar sa nu credeti ca acestia fac analiza interesanta si constructiva la care chiar m-as abona cu mare placere. Majoritatea face analiza copy-paste. Prefer sa citesc informatia din sursa si nu din etajere de link-uri.

Despre continut si imagine:

Cind citesc ceva intr-un blog, apreciez mult gradul de autenticitate a autorului. Imi este suficient sa trec cu vederea o singura fraza, ca sa-mi dau seama daca am sa mai trec pe acolo sau nu. Bloggerii moldoveni cu 3-4 exceptii (si acei de specialitate) nu stiu a descrie momente din viata lor. Ai impresia ca traiesc toti intr-o cazarma, fara trairi proprii, cu emotii neutre, chiar si iconitele pe care unii le mai baga in loc de cuvinte sunt atit de timide. Cu simtul umorului stau prost de tot. Mai ingimfata si mai vajnica natiune nici ca gasesti in intreg univers virtual. Pai suntem toti analisti politici ce, mama dreacului, nu-i asa? Toti la cravata, pe fundalul steagului europei.
Design-ul blogului nu joaca nici un rol (nu va faceti iluzii in acest sens !!!), daca nu gasesc macar un gind autentic acolo printre linkaraia si explozia aiurea de tot feluri de logo-uri, publicitate si alte mizerii vizuale ce-mi obosesc ochiul. Si nu inteleg mania de a baga peste tot poze personale. Mai intii scrie ceva ce m-ar interesa, ce m-ar face sa-ti caut poza pe net, dar nu-mi baga poza intre ochi de cum intru pe blog. Nu ma-ndragostesc la prima vedere si nici nu-mi caut perechea pe bloguri! Faceti-ma sa ma indragostesc in gindurile voastre!

Despre vizitatori:

Stiti care e cosmarul unui blogger in general? Sa nu aiba cumva azi mai putini vizitatori ca ieri si mai putini decit vecinul. In goana asta cotidiana pentru vizitatori, infloresc in toate culorile pe bloguri contoarele de trafic (poate ca inca nu ma pricep bine in ele). Pentru unii asta ramine unica motivatie de a scrie sau mai bine zis de a umple spatiul virtual. Se scrie de dragul scrisului.
Plictisealaaaaaa nemaipomenitaaaaa !!!!!
Fara nici o culoare si mai ales fara amprenta personala. Iti vine sa pleci in vacanta.
Despre blogroll-uri totul e clar. Eu te bag la mine, tu ma bagi la tine, formam impreuna o gasca. Partea proasta e ca unii nici nu se ostenesc sa le verifice macar. Multe link-uri demult nu mai duc nicaieri. Iar risipa de timp aiurea.

Despre comentarii :

Stiti care e motto-ul si paradoxul unor bloguri specializate? Eu sunt asa de destept, ca nu oricum nu vei ajunge ca mine. Cind un blogger face declaratii la stinga si la dreapta despre libertatea expresiei si cu citeva rinduri mai sus urla ca aproba TOATE comentariile, din respect pentru cititori, pentru ca doar peste citeva minute sa nu bage in seama un comentariu nou si la tema, fiti de acord ca nu merita respect. Pe astfel de bloguri « destepte » despre integrare europeana virtuala nu mai are rost sa trec. Si eu nu sunt unica.

Ah da, eram sa uit. Aproape ca la fiecare postare sau articol se gaseste neaparat “un gramatician” pe post de contor al greselilor. Nu ezita sa bage in nasul autorului fiecare greseluta comisa si bineinteles ca nu face nici o remarca la continut.

Deci, asta e parerea mea la moment, rezultata din cercetarea mea de citeva zile a blogosferei moldovenesti.

Nu avem bloguri, doar niste imitatii jalnice ce put a politica de-acasa.

Daca cunoasteti cumva vreun blog ce se incadreazacit in doleantele mele de mai sus, nu ezitati sa ma informati. Ramin recunoscatoare pin’ la moarte

Dimineaţă cu dulceaţă ;)

Să vă spun un lucru în dimineaţa asta de mai: un bărbat în duşuri bune e o dulceaţă de bărbat Şi doar ştim noi ca chiar şi din cireşe amare sau ceapă puturoasă poate ieşi o dulceaţă minunată la gust.

Gîndul acesta delicios mi-a trecut prin cap exact la ora 7:58, în momentul în care, de obicei, creierul meu încerca să se conecteze la lumea exterioară şi atunci, cînd am remarcat într-un sfîrşit, că frînăm tare des, în dimineaţa asta. Socrul mic conducea maşina cîntînd şi … cedînd calea maşinilor (există la noi ulicioare prin care circuli doar pe bază de bun simţ) cu treabă şi fără treabă. M-am uitat cu nedumerire mai întîi la el, apoi cu frică la ceas. Bine, mi-am zis, pentru ca mai avem ceva timp să vedem ce iese din experimentul acesta. Hai să vedem la ce marcă de maşină i se va termina răbdarea şi “bunul simţ”. Dar socrul mic cînta, avansa şi… iar ceda drumul acolo unde credea el ca cineva are nevoie mai mult decît dînsul.

Şi ştiţi ce vreau să vă spun acum? Am intrat în joc şi eu. Şi chiar am extras ceva plăcere. Mai ales în momentele cînd şoferii ridicau gratios mîna în semn de mulţămire şi… zîmbeau (mie la fel). Cu unul chiar ne-am aliniat la un semafor şi nu s-a lenevit să-şi mai confirme o dată recunoştinta printr-un zîmbet. Iar cînd de dimineaţă îţi zîmbesc 5 bărbaţi frumoşi cu ochelari de soare şi vreo două madame elegante (asta deam pentru socru mic:)) vă asigur că viaţa pare mai frumoasă

Şi ultimul gînd. Nu m-am aşteptat deloc ca şoferii să fie atît de recunoscători. Dacă nu era socrul mic în duşuri bune în dimineaţa asta… oare cum avea sa descopăr asta ))))