Cu cit tara e mai saraca cu atit mai mult se simtite tendinta de a invata limbi straine. De ce? Stim cu totii raspunsul. Sau ne pricepem. Pai limbile deschid usile, striga sloganul european, nu-i asa? Asa e. Dar mai este si o nuanta abia simtita, ascunsa adinc in subconstientul nostru ca o consolare « daca-s sarac, lasa macar sa par destept ».
Daca nu sunteti de acord cu termenul « destept », participati la vreo conferinta internationala de la noi si urmariti aerele ingimfate a unui orator care vorbeste in …aha, mai ales engleza 
Deci, vrem sa fim homus destepticus acasa si mai ales peste hotare (cunoastem cu totii legendele despre « cit de prosti is occidentalii ceea, ca stau ca idiotii si string puzzle-uri, iaca nooooi !!!!! »).
Si nu stim cum se face ca raminem destepti doar la noi acasa, ca peste hotare khe khe khe… nici pina in ziua de azi nu pot stringe un puzzle 
Sper ca altii sa descurca mai bine ca mine.
Orice moldovean cind s-a vazut pentru prima data peste hotare, poate sa va descrie in doua cuvinte socul lingvistic (de la usor pina la intens) pe care l-a simtit. Putini insa o vor face, va asigur, asta ca sa nu stirbeasca din imaginea sa imaculata de “destept”. 
Dar daca afla mama cumva? )))))) Pina la urma e treaba fiecaruia.
Cind am ajuns sa ma servesc de franceza mea universitara cultivata 5 (five, cinq, 2+3, oameni buni !) ANI, ma gindeam sa le trimit vederi de pe Coasta de Azur cu funduri goale de pe plaja (pentru ca acolo am ajuns cu franceza mea) tuturor profesorilor mei de la facultate. Iar cind m-au intrebat colegii mei francezi la prima noastra intilnire : da tu, mademoasela, de fapt, ce limba vorbesti ? am umblat cu ochii rosii de plins sub palmieri trei zile. Trei week-end-uri la rind, imi stringeam mucii pe malul marii Mediteraneene si-mi destramam minia cu fiecare pietricica aruncata in mare.
Continuare aici
