Scris de soacramica pe mai 21, 2008
Inima: Cum să mă despart de o inimă de femeie care m-a făcut s-o iubesc ca un nebun, iar apoi m-a trădat și nici acum nu mă lasă să-mi cicatrizez rănile? Cum să o fac să înțeleagă că după mărturisirea ei că nu m-a iubit niciodată, îmi vine greu s-o privesc?
Rațiunea: Scrie o scrisoare de adio și dispari.
“Ai avut perfectă dreptate cînd ai hotarît să rupem relația noastră. Iți mulțumesc pentru plăcerea pe care mi-ai oferit-o, se pare că din milă. Ți-ai jucat rolul cu atîta măiestrie că n-am stat nici o clipă să mă întreb dacă mă iubești cu adevărat. M-ai sedus inteligent, nu ți-am putut rezista, m-ai făcut să-ți răspund sincer la sentimentele tale în care n-am simțit nici o notă falsă.
Să nu crezi că-ți scriu acum ca să te întorc. E prea tîrziu și sper să nu mai aud niciodată “te iubesc” de la tine. Îmi dau seama bine acum, cît de greu ți-a fost cu mine: să nu iubești, dar să te comporți ca o îndrăgostită. Nu mă mai cauta. Încearcă să faci un efort. Numai astfel vom putea uita unul de altul și de dragostea noastră cu față ipocrită. Îți doresc să găsești fericirea și fără mine!”
Publicat în Monoloage... | 2 Comentarii »
Scris de soacramica pe mai 21, 2008
Soacra mica plinge foarte rar. Unii cred ca nu stie macar cum sunt lacrimile la gust. Chiar si socrul mic credea asa. Pina ieri seara.
Si totul a inceput, ca de obicei, de la un fleac. Ieri la 11.44, cind mai eram sub aburii conversatiei cu “nebunul”, primesc un mesaj de la o prietena de origine musulmana : Imran s-a nascut azi dimineata. E mai frumos decit credeam. Vino. Dupa orele de lucru, trag o fuga pina la magazinul pentru bebe, m-am lasat induiosata de tot felul de hainute pentru papusele 
, s-apoi m-am indreptat vesela spre maternitate cu cadoul subtioara.
Am ajuns, am vazut si iar m-am induiosat. Dar nu pina la lacrimi. S-au oprit in git, atunci cind mi-am vazut prietena palida, trasa pe sub ochi, obosita …si cu familia in componenta completa (vreo 10 adulti si 5 puradei). N-am stat mai mult de 5 min. I-am dorit recuperare grabnica, pup pe obraz, gidilici pentru bebe si dusa am fost.
Mergeam ingindurata pe coridoarele incilcite ale maternitatii cind socrul mic a intrebat ceva. Si nu stiu, naiba (sincer nu stiu ca nu-mi amintesc deloc acum ce anume m-a intrebat), ca mi-o declansat cuvintele celea o reactie neasteptata pentru mine. Socrul mic a auzit doar o mieunatura ca raspuns, in schimb a simtit bine cum i se umezeste de lacrimi camasa in regiunea pieptului. Dupa ce si-a revenit din primele secunde de soc, m-a asezat pe un scaun intr-un colt si ma privea nedumerit. Cred ca gesturile imi erau artistice ca niciodata in momentele celea, pentru ca am atras priviri din toate colturile culoarului. Asa si stateam plingind in doua siroaie (am inteles in sfirsit expresia “ a pişa ochii”) iar in jurul meu sareau vreo citiva copkilasi arabi zglobii. Unul chiar mi-a propus o basmaluta la un moment dat. Sensibil baietelul.
Iaca asa. Sa stiti si voi. Mai ales cei care nu pling niciodata. Jelea poate sa va prinda in cele mai neasteptate locuri si in cele mai nepotrivite momente. Purtati basmalute
Ah, sa nu uit sa precizez. Iaca nu tin minte deloc cum erau la gust lacrimile de ieri 
)) Zice lumea ca-s sarate ? Asa o fi.
Publicat în PMS si alte stari de suflet | 3 Comentarii »
