Scris de soacramica pe mai 25, 2008
Inima: El e!!!! L-am întîlnit, în sfîrșit! E bărbatul vieții mele! E dragostea cea adevărată, dragoste la prima vedere. Cea, la care mulți visează, dar puțini o intîlnesc. Cea, despre care s-au scris milioane de cărți și paramilioane de poezii ! E…
Rațiunea: Ah, inimă…nu…
Inima: De ce nu înțelegi, rațiune? E atît de evident. Chiar dacă ne cunoaștem doar de cîteva zile, nu-mi mai pot imagina viața fără el. Am trăit ca într-un film alb-negru pînă acum. Azi totul a prins culoare, totul e plin de sens, de melodie, de poezie, de farmec… Îmi e frică să dorm prea mult, ca să nu pierd nici o clipă din fericirea atăt de prețioasa alături de el.
Doar cu el vreau sa fiu! E darul cel mai frumos pe care mi l-a oferit viața. La dracu, cu casa, lucrul și totul ce a fost pîna la el!
Rațiunea: Nu cred că vei înțelege acum ceea ce am sa încerc sa-ți spun. Nu-ți va plăcea deloc și vei începe din nou să mă convingi pîna la nesfîrșit.
Naivitatea … ca și frumusețea sau tinerețea, dispare cu timpul. Vezi, doar… ca să nu fie prea tîrziu. Ține minte, inimă, că iubirea adevărată constă în anii trăiți împreuna, nu în doar cîteva nopți fierbinți. Ai să înțelegi acest adevăr peste mulți ani, doar dacă nu vei face prea multe greșeli pînă atunci.
Publicat în Monoloage... | 2 Comentarii »
Scris de soacramica pe mai 25, 2008
In ultimul timp eBay a devenit o pierdere de timp amuzanta pentru socrii mici. Se fac niste tranzactii pe-acolo de-a dreptul “miraculoase” si chiar … “sexoase”. Dar ca sa le identifici iti trebuie ceva timp de “research” sistematic. Amuzant, ce mai 
A venit si clipa in care socrul mic, a hotarit sa imbine placutul cu utilul, asa ca intr-o seara am auzit:
- Femeie, nu vrei 24 volume de literatura sec. XIX-XX, pentru un pret ridicol?
- Vreu. Dar sa vad mai intii cum arata, adica daca le-as putea incadra “armonios” in zidul meu de carti. (naiba stie de unde mi-a venit pretentia asta? ca pina acum eram bucuroasa de orice petic de carte)
Poza “marfii” m-a sedus intr-o clipa. 24 volume de marime medie, cu coperta de piele alba, in care sunt incrustate cu argint numele autorului si titlul cartii. Intr-un cuvint, am inteles repede ca cartile acestea vor da bibliotecii mele o nota fina de sic 
Tranzactie inchisa.
Cind le-am vazut acasa, m-am apucat sa le lustruiesc un pic. Trecind de la volumul « Fort comme la mort » de Maupassant, la « Crime et Châtiment» de Dostoievski am zarit pe partea laterala a cartii niste stropi mici de culoare bruna, uscati de multa vreme, pentru ca-mi venea cam greu sa le inlaturi de pe coperta alba. Erau prea concentrate pentru a fi urme de cafea. S-apoi de la umezeala cirpei se dizolvau in nuante singerii. Precis ca e singe, am constatat cu surprindere si m-am apucat sa cercetez frenetic cartile care mi-au mai ramas de lustruit. Inca vreo 5 aveau aceleasi pete minuscule pe partea laterala.
Continuam sa le sterg pe fiecare in parte si ma gindeam (femeie paranoica ce sunt) la romanul Agathei Christi “Cadavrul in biblioteca”. Pina la urma n-am putut pastra “taina” in maiinile mele fragede si sufletul meu suspicios si-i spun socrului mic:
- Descrie-mi, te rog, proprietarul cartilor si anturajul sau.
“O femeie singuratica de vreo 45 ani intr-o proprietate un pic mai izolata de restul caselor printr-un drum de cale ferata, intr-un satuc de sub Bruxelles.”
Mdea, am oftat cu tristete, exact ce vroiam sa aud.
-Deci, ce sa scriu in evaluare (pentru proprietarul de pe eBay)?
-Scrie… ca l-am trimis pe Dostoievski la expertiza.
Publicat în Diverse | 4 Comentarii »
