Nu știi cum să-ți numești blogul? Treci încoa’!

Cred că vă pricepeți cît e de importantă denumirea unui blog. E ca un miros ademenitor de bucate. Cu cît e mai neobișnuit,  cu atît mai multă salivă de curiozitate provoacă. Se crează asociații care se depozitează în memorie. Așa că, e nevoie de un pic de imaginație + 3 grame de umor ca un blogger să poată provoca cu succes. Deci, articolul acesta este doar despre provocare. Despre altele…altă dată. Să le luăm pe rînd.

Vă propun o colecție de denumiri hazlii și ridicole. Inspirați-vă sănătoși!

Vara în floare… peste hotare

Mai bine o dată să vezi…

să miroși…

să guști…

Poze proaspete făcute de soacra

Cărăbăneala pe wordpress

Mai în scurt, dragii mei cititori fideli și ocazionali, iaca ce-mi veni în capul meu ciufulit de week-end. Am hotărît să părăsesc blogspotul meu drag și să ma instalez pe wordpress. Am motive serioase, să nu credeți că mi-a căzut ceasul cu pendul peste creștet și mi-a tulburat mințile. Nu. Decizia a fost luată ieri, după trei cești de cafea și frămîntări de cîteva ore. Deci, nu mai pot trăi fără:

1. Search (m-am săturat să mă caut pe google cînd uit vreun titlu. Am totuși mai multe de 70, Of!)

2. Îmi place să desenez în text cu culori (nu pot să-mi înăduș spiritul artistic, iaca) și pe blogspot nu mai pot să mă desfăt în culori, plus la asta, wordpress-ul îmi permite decuparea textului, ca să nu fie prea lung pe pagină. Cititorul să decidă dacă merită sau nu să continuie să citească “bredul” meu. Voi folosi uneori o fișcă frumoasă. Cînd oi fi înervată sau “inspirată” vreu să pot să scriu cuvinte urîte, dar…fără ca sa-mi pierd onoarea. Parcă am jurat dar parcă nu.

3. Veți putea să scormoniți mai usor în arhivă.

4. Vreau să am mai multe pagini. Să mă cracăn în gînduri în lung și-n lat.

5. Chiar dacă oi pleca în vacanță am sa pot să programez niște texte scrise mai devreme și care vor apărea fără asistența mea. Într-un cuvînt, cînd îmi voi prăji curul la soare pe vreo plajă, veți avea impresia că nu v-am uitat și veți citi regulat o nouă porție de “breduri”

Avantaje sunt mai multe, dar încă cred că nici eu nu le-am descoperit.

Gata, am fugit sa-mi fac rucsacul. Plec in calatorie.

Viața e pizdeț de frumoasă !!!

Cărările noastre

Oamenii se schimbă.
Iaca se întîlnesc doi pe aceeaşi cărare şi continuă calea împreună. Cărarea e bună, luminoasă, uneori o ia prin pădure, alteori prin cîmpie, cîteodată se întretaie cu alte cărări. Uneori se desface în două cărări mai mici, ca mai tîrziu să redevină una singură. Atunci cei doi călători se despart şi ei pentru o vreme ca apoi să se regăsească. Pe aceeaşi cărare. Continuă călătoria împreună, îşi povestesc lucruri noi unul altuia, fac schimb de impresii, de gînduri. Şi fiecare pas făcut pe cărarea ceea parcă îi apropie şi mai mult, parcă le aduce mai multă bucurie, împlinire, complicitate. Devine acum cărarea lor. Cărarea ce-i duce spre paradis.

Şi iată că din nou cărarea se desface în două. Cînd vine vremea să redevină una singură, ca de obicei, aşa cum era firesc cu ceva timp în urmă, unul se întoarce, iar celălalt… încă nu. Încă nu se grăbeşte să revină. Celălalt a descoperit ceva nou, nemaivăzut şi nemaîntîlnit de frumos. Pe altă cărare. E atît de încîntat de descoperirea sa, încît paşii curioşi îl duc şi mai departe, pe cărăruşa ceea străină, care îi promite atît de multe…

Iar cel care îl aşteaptă, s-a aşezat obosit sub un tufar şi priveşte trist cărarea ce ducea cîndva spre… paradis?

Oamenii se schimbă. Oamenii îşi schimbă cărările.

Hobby-șorul soacrei

Are soacra mică un hobby. Tare îi place sa bage tot ce se mișcă în obiectiv. Încă nu știe sa bage frumos și profesional, dar se antrenează conștiincios. Visul ei cel mare e să constate într-o zi că așa cum știe ea să bage, nimeni nu se mai pricepe. Doar printr-un singur gest și fără prelucrare suplimentară la calculator

Iată la care etapă mă aflu acum. Patru lucrări de ultimă oră.

Amețită în levănțică
Umbre de vară
Cerul paradisului
Mușcate în apocalipsă

Şapte greşeli ale unui blogger debutant

Soacra mică are deja cîteva zeci de postări în arhivă şi i se pare că ajuns mare savantă. Făceţi-vă o pomană şi păstraţi-i iluzia. Nu e neapărat să aplaudaţi, dar nici cu tomate să nu aruncaţi. Într-un cuvînt, ne-am înţeles, da? (Aici e o iconiţă cu pocloane pîn’ la sol)

Deci, scoatem lentilele “rozove” şi ne apucăm uşurel de “inema” pentru că toate punctele încep cu NU şi chestia asta stresează tare:

Glamour-ul soacrei

Fiecare cu “tarakanii” săi (dracii, piticii, gîndacii, balaurii etc.). Dacă ţi-i cunoşti bine şi trăieşti în armonie cu ei, socoate că eşti norocos. Mai rău e atunci cînd “tarakanii” tăi nu numai că nu-ţi dau pace ţie să trăieşti, dar se mai bagă şi în sufletul altor “tarakani” de primprejur.

Soacra mică are draci. Ca orice soacră care se respectă. Fiecare drac are porecla şi pentru fiecare există un “approach”. Totuşi, se mai întimplă ca negocierile “diabolice” să eşueze. Aşa că, dacă într-o zi (n-are importanţă de e senin sau înnourat) soacra mică poartă ochelari de soare (negri!), asta nu înseamnă că vrea să pară tare “glamurnaya”, căci îi stă bine (hai să-mi fac un “piarcic”). Asta înseamnă că negocierile au eşuat de dimineaţă şi e nevoită să-şi ascundă privirea plină de drăcoi veseli ce joacă “Ciuleandra” în ritmul cel nebun de la final.
Azi îs “glamurnaya” nevoie mare. E posibil ca ziua să se termine cu victime.
Cine încă nu s-a ascuns, nu-i vina mea.

Visarea şi verigheta

Cînd socrul mic e în deplasare, soacra mică se “cătăie” cu autobuzul. De buna voie şi nesilită de nimeni, evident. Cătăiala devine o călătorie şi mai agreabilă într-o dimineaţă cu soare proaspăt ca cea de azi.
În autobuzul semigol, am ales o despărţitură de patru scaune libere. Ascultam cuminţică muzică şi priveam de pe fereastră verdele aprins de soare. La staţia urmatoare, m-am văzut în faţă cu un cuplu care m-a făcut să-mi strîng picioarele din poziţie crăcănată în poziţie decentă. Îi simţeam prea aproape de mine, chiar stînjenitor de aproape. O intimitate ce m-a luat prin surprindere. Mi-am potrivit ochelarii de soare ca să creez iluzia de distanţă. Cuplul însă se simţea de minune, căci era de unul îndrăgostiţi. În afară de obiectul admiraţiei nu mai vedea nimic primprejur. În cîteva clipe mi-am dat seama că eu, de fapt, nici nu prea existam pentru ei. Eram ca un şurubaş la fereastră

Fata era aşezată în dreptul meu: micuţă, finuţă, cu păr luuuung ce se aprindea sistematic în roşcatul soarelui ca oranjul semaforului. Baiatul finuţ şi el, îi ţinea degetele cuibărite în palme, le mîngîia uşurel şi privea visător peste fereastră. Fata visa şi ea. Curenţii proaspeţi de aer din salon îi mişcau pletele ca o năframa în vînt, iar cînd razele de soare îi transformau ochii mici în struguri verzi transparenţi, ea îi închidea dulce, cu un zîmbet ascuns…
O tandreţe plutitoare ca un vis de vară. Dar… tot atît de trecătoare.

Gîndul mi-a fost confirmat de privirile neastepatat de insistente a fetei fixate pe mâinile mele. Brusc, m-am văzut transformată din şurubaş în femeie. Fata îmi privea atent verigheta. Se pare că detaliul acesta micuţ de tot, a trezit-o din visare.
După a şasea sau a şaptea privire, eram aproape gata să i-o ofer )))) Si, sincer, cred că avea s-o fac, dacă eram să am măcar nişte diamante pe ea (ca să nu-mi fie ruşine de dar). Verigheta soacrei e tare modestă, însă… inscripţia din interior costă cît toate diamantele din lume
Cine ştie… poate a simţit fata că mâinile mele ascund un cod preţios:) Parola o cunosc doar eu.

Sărutul norocului

Vine și ziua în care îți dai seama că norocul te iubește. Unul îl are la căpătîi de la naștere, altul doar a auzit de el și îl cîntă pe la sărbatori (Ș-așa-mi vine cîteodată). Trăiesti, muncești din greu cu anii, speri să vină ziua în care sa spui am și eu noroc în viața asta. În zădar.
Cînd ajungi să simți că speranța se stinge ca un chibrit într-un tunel, norocul te găsește, în sfîrșit. Te alege dintre ceilalți, te privește drept în ochi și… se îndrăgostește de tine. Atunci viața începe să înfloreasca în toate culorile, că nu-ți vine a crede ochilor. Și abia atunci înțelegi că pînă acum ea era doar o scîrțîială jalnică de vioară în comparație cu simfonia divină în care trăiesti.

Încetul cu încetul te deprinzi cu ea, cu viața de norocos, și începi să te comporți ca un amant tînăr după ce a sedus o femeie coaptă. Îți pare că fără tine nu mai poate trai, că tu ești stapînul ei, că respiră doar cu tine. Vii la ea cînd vrei, pleci cînd îți vine, căci ea, oricum te așteaptă răbdătoare și cuminte cu privirea-i îndrăgostită. Te îmbrățisează, îți sărută palmele… iar tu, gemi mulțămit și privești lumea cu ochi de învingător:”Vedeeeeți cît de mult mă iubeeeeește!”

Pînă într-o zi, cînd vei pleca de la ea spre zori, cu același zîmbet de învingător și nu vei ști că sărutul ei patimaș înainte de plecare, a fost… ultimul.
Pentru tine.

IP location

Recunosc din start că nu prea mă pricep în informatică şi încă mă înec în beznele internetului, dar… asta nu e o un obstacol serios pentru curiozitatea mea de damă. Mai ales că… statutul meu de blogheriţă în pampers, mă obligă. Deci, cum aud ceva nou, scîrţîie fotoliul de sub buci de trei ori, scot limba afară şi iau poziţia de atac. Adică îl consult pe Dl Google. Într-un cuvînt, mă descurc cum pot

Nu demult am auzit o expresie magică “IP Location” şi m-am aprins pe loc: opaaa! poate să-mi prindă bine la gospodărie. Iaaaan să vedeeeeeem! În 1min. şi 32 sec. am înteles că site-ul cu programul în cauză poate să-mi fie extrem de util în cazul în care îmi pierd memoria şi nu mai ştiu unde se gaseşte casa mea, cu butonaşul violet al procesorului (bună justificare, nu-i aşa? ).

Cînd deschideţi site-ul acesta, în căsuţa ce apare între ochi e deja afişată adresa IP-lui vostru. Rămâne doar să apăsaţi pe OK. Asta am făcut-o şi eu. Mare mi-a fost dezamăgirea cînd am văzut că eu, femeie cum se cade şi aproape inteligentă, trăiesc în lumea reală ca un boschetar, fără acoperiş deasupra capului. Conform IP-lui meu, iese că de cîţiva anişori “mă cantuiesc” pe o platformă (bănuiesc că tare puturoasă) între două linii de cale ferată.

Vestea bună: nu puteţi să mă găsiţi uşor.
Vestea proastă: îmi este obijduitor totuşi.