Pina la virsta de 25 ani mai credeam ca o privire fixata pe decolteul sau fesele mele putea fi interpretata doar astfel: “sarut mina domnisoara”. De la 25 ani in sus am inceput sa am niste dubii in privinta interpretarii. Acum, la virsta “cind deacum nu ma tem sa ma fut*, dar n-am cu cine 
)))”, vorba unei prietene de-a mele, stiu bine ca o privire asupra mea poate spune multe. De cele mai dese ori se rezuma la: “Distinsa doamna, nu vreti sa luati pozitia “caprei”? Multumesc anticipat”. Si eu nu ma supar, eu profit (in gind), pentru ca stiu bine ca peste o duzina de anisori, orice barbat de la 3 ani pina la 83 ani, se va gindi doar sa-mi sarute mina tremurinda si sa fuuuuuuuuuga!
Revelatia cu pozitia m-a vizitat in ziua cind socrul mic a avut neatentia sa-mi spuna la ce s-a gindit atunci cind m-a zarit personalitatea remarcabila pentru prima data. Indignarea mea a luat proportii mari de tot, pentru ca in ziua cind m-a vazut, eram decenta intruchipata: nici fusta mini, nici tocuri, nici… Am avut si eu neatentia sa-i trag o ciubota peste spinare, pentru sinceritate, fapt ce-am regretat mult. Pentru ca dupa ce m-am racit un pic, ma tot rodea curiozitatea sa aflu detalii despre pozitia in care jucam rolul principal. L-am intrebat pe socrul mic, dar el n-a mai indraznit sa-si mai puna mintea cu mine. Inca nu-i trecuse vinataia de la prima ciubota incasata.
Pina aici a fost introducerea (dupa cum ati inteles).
Deseori ma viziteaza un cauchemar care nu ma lasa nici azi, chiar daca nu mai sunt demult studenta. Deci, se facea ca eram inca studenta, chinuita intre ore si lucru, cu ochi rosii de nesomn si o mie de griji pentru teza si alte examene. Si iaca imi apare in fata mea un domn, vechi si noduros ca un stejar, dar inca cu niste forte care ii permite sa se mai tina in picioare. Nu stiu de ce, dar era imbracat in haine militare de razboi, cu cizme pina la genunchi, lustruite bine, cu chepka pe-o ureche si…of-of-of cu o privire de ceea ca a unui motan care se linge pe bot la vederea unei ulcele cu smintina. Sau … daca traducem privirea la realitatea de azi, spunea ceva de genul: “ei, papuso, ready?” Iar o voce invizibila ma anunta : “Depinde de tine ce alegere faci acum: studenta chinuita cu probleme sau… maritata cu cizmele lustruite si… fara probleme”. Eu atunci incerc sa intreb vocea ceea: “dar alta solutie nu-i?”
Ha-ha-ha-ha, incepe sa rida domnul cu chepka.
Nuuuuuuuuuuuuuu-i!!!!!!
La momentul acesta tresar speriata si…aud un pooooock!
Ma trezesc. Imi dau seama c-am futbolit cu piciorul laptop-ul de pe pat (ca adorm cu el).
Cosmarul meu s-a transformat in realitate. Sa ma vedeti cum alergam repede la bucatarie pe un picior si cu lap-ul sibtioara sa-l conectez repejor sa vad daca inca era viu.
Uuuuuuuufff, merge. A suferit deja a doua aterizarea brutala si…merge. Azi dimineata l-am pupat in frunte pe socrul mic, el insa, nu stia ca pupul cela era pentru ca o ales bine marca laptop-lui. Ca-i rezistent dracul 
*n-am schimbat cuvintul ca sa nu se supere autoarea
