Cineva care se gîndește la tine
Scris de soacramica pe iulie 5, 2008
Cred că cel mai aiurea în viața asta e să te simți singură într-un anturaj în care toata lumea are nevoie de tine. E ca și cum te-ar apuca un «depresneak» în timpul vacanței. În loc să te zghihui prin apă, să-ti expui bucile bronzate la vederea tuturor, să arăți cuiva că vrei «aventuri» de nu mai poți, tu stai ca o idioată, sub pălărie, cu privirea în largul mării, te gîndești naiba stie la ce (de exemplu la ploaie și ceață) și culmea!!! nu numai că «nu vrei nimic» dar îi «exportezi» pe toți din toată inima și te întrebi: Oare ce fac eu aici? Poate să…plec, a?
Gîndurile acestea pot apărea și la vreo nuntă, unde toata lumea chiuie, dansează, joacă prosoapele, se îmbata oficial și iar chiuie…dar tu stai așa frumoasă, chitită dar cu ochii stinși într-un colț de masă și te rogi în gînd ca să nu vină amu nanu Vasea cu ochii roșii să te ia la dans. Pentru că, dacă refuzi ai să auzi pentru a 29 oară reproșuri de la țaca Fenea, nana Manea și tanti Veruța că te-ai făcut fudulă tare de cînd ai plecat de acasă. Și tu te întrebi atunci: Fudulă sau tristă? Cui trebuie o boghiță de poamă acră pe o turtă dulce? Poate sa plec? Ca nu stric veselia neamurilor.
Și tot atît de singură poți să te simți și la un concert giga-mega-super cool cu prietenii. De la început parcă îți place, îți spui că în sfîrșit îți vei schimba gîndurile, te vei relaxa, vei uita de toate-n lume… Iar la un moment simți iar cum singuratatea ți se lasă pe umeri. Te privește cu ochi batjocoritori și te strînge cu grijă la piept. Tu încerci s-o respingi, s-o alungi, pentru că știi că nimeni nu poate fi trist la un concert, e un non-sens, e anormal. Faci niște eforturi, schițezi un zîmbet forțat pentru fiecare, îți îndrepți masca pe față și te întrebi: Poate să arunc masca asta, poate s-o arunc și să plec?
În sfîrșit pleci. Mergi pe drum, respiri cu ceață. Și nu-ți mai trebuie soare, nu mai vrei plajă, nunți și concerte. Vrei liniște, ploaie și chiar oleacă de vînt. Dar să fii alături de cineva… care se gîndește la tine.
Ceziceu spus
Uite că eu mă gândesc la tine! Că scrii foarte bine, întotdeauna citesc cu plăcere şi deja ai devenit celebră!
))
Eee, omul s-a simţit întotdeauna singur, de aia s-a inventat religia, ce deh, aşa ştim precis că este un nene care are grijă de noi. La cineva aceasta funcţionează, la alţii mai puţin…
Dragostea ne ocupă toate gândurile şi visurile… dar poate şi ea e inventată? Încrederea? Singură ai spus-o: tot e ceva ce o facem pentru alţii… Cred că totuşi suferim pentru că nu putem să fim noi, să ne bucurăm de ceea ce suntem, caci întotdeauna comparaţi, cântăriţi sau arătaţi cu degetul şi noi facem ca animalele din circ care nenatural dansează pe picioarele din urmă cum ni se cântă
Libertatea? Să fii şi să te accepţi!
soacramica spus
“…şi deja ai devenit celebră!
))”
hi-hi-hi eu deam is celebra pentru nanu Vasea
“Cred că totuşi suferim pentru că nu putem să fim noi…”
E adevarat, dar citeodata ma intreb daca ceilalti sunt gata sa ne accepte asa cum suntem noi. Tare ma tem ca anume cei la care tinem mult nu sunt gata sa ne vada in alta lumina. Din frica de a-i dezamagi, facem gresala de a purta masti:(
ana simon spus
postu asa mi’a amintit despre ceea ce inseamna “oamenii poarta masti”. iak mi’a venit inspiratia. am sa scriu despre “masti”…
soacramica spus
Scrie, Ana, ca eu una chiar as citi cu interes. Subiectul acesta il atinge pe fiecare din noi, intr-o masura sau alta. Chiar si pe cei care cred ca demult sau dezbaierat de masti. Norocosii
Sau curajosii?
Radon spus
Citind tot blogul, pai la asta si ma gindeam: ca ai nevoie de cineva,care sati cadoneze un zimbet pentru inimioara ta trista.. care sa te faca fericita in fiece zi.. pentru care tu ai fi cu gindul zi de zi si secunda dupa secunda. Acea tristete am simtit-o si eu de citeva ori, si am incercat sa nu-mi ascund fatsa reala dupa o masca, fiindca cel mai bine e sa zici adevarul decit a zice o minciuna si a ingreuna situatia! Totusi vei intelege ca este un sens al vietii si se poate de trait linistita doar atunci cind ai cu cine ati impartasi sentimentele…
soacramica spus
Radon
, daca as fi fericita in fiecare zi, cred ca as face o overdoza. 
Intr-un fel, imi plac starile astea ale mele de tristete. Numai ca…trebuie sa le stapinesc cind incep sa-i deranjeze pe altii de prinprejur. Blogul e o scapare. Vin aici, mai scriu, mai raspund la comentarii, parca ma simt mai vie…
Pasha Morozov spus
hehe, shi-i cu depresneaku ista FATA HAI!!! mai be si tu relaxata un cocktail, ajiuta, daca nu stii cum – cere sfaturi, bucuros sa ajiut oameni buni
soacramica spus
Da, Pasha, chiar mi-ar trebui vreun cicktail ca Mojito royal acum:D, de la o luni, mai ales ca-i tare urit afara si e friiiig.
Pasha Morozov spus
sau mai trage si tu o fuga pana in Amsterdam, daca ai timp
soacramica spus
Am fost de trei ori. Plina casa cu suvenire pornografice. Mai sterg colbul de pe dinsele, imi antrenez imaginatia…
Pasha Morozov spus
trebuia sa iti iei niste buruian vesnic fermecat
)))
beauty_inside spus
si eu m-am simtit ( sau ma simt) uneori asa! de parca tre sa te prikalesti, sa primesti placere, da’ nu-ti vine!
ideea cu mastile – ce e daca esti deschisa cu persoana apropiata, iar ea nu intelege ce vrei sa spui! repeti de mii de ori, tot nu intelege! nu ar fi scaparea sa ‘cedezi’ de dragul acestei persoane! si ce inseamna asta? ca esti slaba, sau ca ai decis sa ‘dai de la tine’ pentru persoana pe care o iubesti!?