Faţa adevărată a blogului
Scris de soacramica pe iulie 11, 2008
Scriu această postare pentru cei care mi-au scris deja şi pentru cei care încă n-au reuşit să-mi trimită mesaje cu micro-reproşuri pentru limbajul meu degajat, mai ales în comentarii 
Oameni buni, eu am destule studii superioare (mă scuzaţi că mă laud, nu e locul, ştiu) ca să pot să mă prefac proastă sau desteaptă atunci cînd trebuie. Credeţi-mă că în viaţa reală, respect protocolul în lume şi am grijă CE şi mai ales CUM spun. Toată viaţa n-am făcut altceva “mai inteligent” decît să spun ceea ce vor alţii să audă de la mine. Impecabil. Pentru asta chiar am făcut şi artă oratorică.
Acum întrebarea e urmatoarea: “de ce trebuie să mă prefac la mine în blog?” Chiar dacă acesta este deschis publicului. Aici, pe blog eu ma simt ca la mine la bucatarie între “podrujte” cu o halbă de bere în faţă. De ce trebuie sa-mi dau aere de “aristocrată virtuală” care leaşină la auzul cuvintelor futai, bleadi, pizdeţ ? Cui o sa fie mai comod în cazul acesta? Cititorilor cu cravată? Păi eu nu scriu numai pentru ei, scuzaţi-mă dacă vă dezamăgesc. Eu scriu pentru cei care gîndesc ca mine, care se regăsesc într-o situaţie sau alta şi răsufla uşurat cînd descoperă că … de fapt asta credeau şi ei, dar nu prea aveau curajul să recunoască, nici lor înşişi în faţa oglinzii.
Nu ştiu cum e pentru alţii dar pentru mine, cea mai mare satisfacţie într-o conversaţie e atunci cînd descopăr: “mamă dragă, d-apoi omul acesta îmi citeşte gîndurile, zaraza! Păi eu înseamnă că nu sunt o oiţă neagră aşa cum credeam ani la rînd. Suntem cel puţin două oi negre pe lumea asta! Uuuuf!” Şi nu are importanţă dacă omul mă citeşte din birou luxos sau dintr-un centru de conectare gratuită pentru studenţi. Nu are importanţă dacă ecranul monitorului îi este plat sau e ca un mini-frigider sovietic.
Eu consider că dacă te-ai pornit la drum cu un blog, FII TU INSUŢI, descarcă-te de emoţii unde e cazul, chiar şi cu înjurături. Eu una ma tem de oamenii care nu înjură niciodată 
Aici nu suntem pe un site de ştiri cu un registru serios, e doar un blog personal. Şi nu atît contează faptul CE vrei să scrii, cît libertatea de a scrie CUM vrei. Pentru că eu sunt aşa şi nu am intenţia să-mi construiesc o icoană de sfîntă cu aura imaculată în jurul capului, numai ca să-mi adun cît mai mulţi cititori corecţi.
Eu nu-s aşa, oameni buni (o spun cu mezzo voce). Eu sunt rea şi nu-s deloc o femeie cuminte. În schimb am de gînd să profit din plin de libertatea expresiei pe care mi-o oferă generos blogul. Dacă ştiu că am 50 cititori fideli, voi fi foarte bucuroasă. Dacă descopăr că am doar cinci, refuz să mă sinucid.
Aşa cum eu am libertatea de a scrie CUM vreu pe blog, aşa şi voi sunteţi liberi să căutaţi cruciuliţa roşie din dreapta ecranului şi să faceţi click pe ea, dacă nu vă place cum scriu. Asta se numeşte democraţie virtuală
Aici închei răvaşul meu drăcos şi vă pup pe toti “în bot”. 
P.S. Nu uit să vă mulţumesc mult şi pentru aprecierile pe care mi le-aţi dat şi care contează pentru mine.
Ceziceu spus
oy-oy!!! Cine te înjură?? Sânt din ăştia? mdeaaaa
şi am reuşit să îţi determin stilul.
şi give me a hug!
nu ştiu cum alţii, dar eu din prima am înţeles că blogul tău e cât se poate de personal. Oho, ţin minte când aveai doar câteva comentarii în cruce
Mie îmi place cum scrii, îmi place că eşti degajată, că te simţi liberă să te exprimi cum vrei. keep going!
Eugen spus
Maladets. Ai scris bine.
Olgina spus
Eu cred ca blogul tau anume prin asta si este unic, reusesti sa introduci in text ‘bazar moldovenesc’ pastrind totodata un limbaj frumos.
Mie imi place si il voi citi in continuare. Celor carora nu le place, ii invitam pe bloguri de filologi
Multa bafta si tine-o tot asa!
cristi spus
Mie imi place mult blogul tau, desi il citesc de putina vreme si vreau sa spun ca e chiar Blog…adica sunt de acord de eu-l care trebuie sa fie peste tot, sau aproape peste tot intr-un blog…altfel ar fi orice altceva, numai nu un blog…parerea mea…subiectiva:P
soacramica spus
“oy-oy!!! Cine te înjură?? Sânt din ăştia? mdeaaaa”
Nu, inca nu m-a injurat nimemi.
Doar eu injur pe blog si in minte. Deocamdata 
Am raspuns doar printr-un mesaj comun la mai multe mesaje cu aceleasi sugestii. Si banuiesc ca o sa mai fie.
Celorlalti le multumesc pentru intelegere si sustinere
P.S. O mica observatie din propria experienta. Poate a prinde bine cuiva.
Cele mai utile lucruri din viata le-am invatat de la persoanele cu “scapari” voluntare sau involuntare de cuvinte “indecente”. Si cele mai mari dezamagiri le-am avut din partea persoanelor cu vorbire ireprosabila. In sfirsit am incetat sa “judec” oamenii in dependenta de vocabularul lor (fara nici o aluzie la nimeni).
Si ultima notita: in ultimii ani am descoperit ca spre deosebire de tara noastra, aici peste hotare, lumea nu e “obsedata” de puritatea vocabularului. Inclusiv politicienii si cei care, dupa protocol, ar trebui sa-si ingrijeasca vorbirea. Dar…o fac foarte delicar si frumos ca nici nu-ti dai seama ca e o injuratura. pe semne ca trebuie sa ma invat de la ei
Sa nu credeti cumva ca incerc sa va conving sa incepeti a folosi cuvintele care servesc la descarcarea emotiilor. Nu. A fost doar o mica nota nu o sugestie
vitalie spus
Tu, matinca ai microfon la mine-n casa
. Tema asta a fost discutata la mine in familie ~1 an in urma, cand sotia mi se alertase ca in expresiile mele au aparut substantive si chiar si verbe de caracter vulgar. Am discutat efectiv, i-am explicat cum simt ca trebuie de procedat, ca iata cuvantul acesta exprima ceea ce exprima, de ce sa cauti incordat alta expresie formata aiurea pentru a reda cutare obiect sau actiune, daca in minte el rasare anume asa… Nu se SCHIMBA “ideea” in perceptia/intelegerea omului despre un anumit substantiv/verb daca e redat asa sau altfel. Parca am stabilit ca se poate 
.
Niste rationamente: oamenii is diferiti, totodata se afla la diverse nivele de profunzime in intelegerea vietii si a oamenilor, comunicarea verbala/scrisa fiind la baza interactiunii oamenilor consuma muuulta energie din tartaca si necesita si ea sa fie inteleasa bine. Deci:
1. Unii, superficiali in intelegerea vietii si exprimarii, vor folosi “maturile” in stanga si-n dreapta fara a intelege nici ei ce vor sa spuna si au spus. Asta nu-i ceea ce trebuie.
2. Altii, “poriadoci`nie”, nu vor folosi expresiile zis obscene in vorba, cu toate ca in mintea lor ele le rasar in anumite momente mai mult sau mai putin frecvente. Si se screm sa reformuleze sau sa treaca sub tacere ceea ce ar putea sa spuna simplu si clar. Multi din ei asa si raman, intro dualitate interna pe acest teren. Pe cei mai fini() ii arunci in gat cu o expresie de duh bine tintita. Cu ei se lamuresc usor cei din p.1 dar si mai usor cei din p.3
3. Si a treilea tip, crescut din “poriadoci`nie” inteleg cate ceva in viata,in oameni si in rolul comunicarii in viata oamenilor si trec la alt nivel, unde insasi cuvantul, anume combinatia data de sunete, nu este asa de important, altceva devine important la ei. Totodata ei pot sa inteleaga usor cu cine stau infata si cum sa actioneze.
In concluzie:
si nu-i deosebesc pe cei din 1. sau 3. si prefera sa se arunce la toti carevorbesc mai necenzurat(!) fiindca in atare situatii se pomenesc intru disconfort psihic.
- cei din p. 1 nu-i inteleg pe cei din 2 si 3.
- pe toti ii intelege numai cei din p.3.
- cei “poriadoci`nie” sint cei mai cacaciosi
Bleah, a iesit un articol intreg! Am pierdut 30-40 de minute dar am gasit niste formulari care in mod sigur imi vor prinde bine in viata si comunicare
.
Multumescu de un subiect interesant!
soacramica spus
oooooo! eu chiar as spune OOOOOOOO! ce clasificare interesanta!
Vitalie, tu nu cumva esti lector universitar?
As mai adauga doar un detaliu.
Un “pizdet” ce iese din gura unui adolescent, care cauta doar sa se afirme prin orice mijloc de exprimare, e tare diferit de “pizdet”-ul pronuntat de un deputat, avocat sau pur si simplu un milionar
vitalie spus
am o antipatie structurata si argumentata fata de sistemul de invatamant, in special cel de aici, si as intelege ca pe un “atac” subtil
intrebarea daca nu-s lector universitar.
Nu, n-am legatura cu sistemul de invatamint. Mai mult decat atat – sunt un homer, somer adica, din punct de vedere al sistemului. Asta deloc nu presupune ca stau degeaba.
Sheyk spus
Sunt de acord cu tine (soacramica), mai ales ca fiecare isi face blog cu intentii diferite. Eu am vazut blog-ul tau cu cateva zile in urma si imi place ca ai curajul sa scrii despre ce simti. Eu, iaka, nu am:) si am un blog mai oficial, ca sa nu arat emotiile lumii, dar asta e ceea ce vreau, nici nu-l creasem cu intentia de a posta chestii personale.
Citindu-ti blog-ul, de cateva ori mi-am zis “dracie, si eu am simtit asta”. E adevarat, nu e ptr. pudibonzi, dar eu nu pea cred ca ei iti viziteaza pagina. Problema e ca la noi foarte multi se considera modele de moralitate si condamna pe altii, dar nu se uita sub nasul lor. Tie multa bafta!
soacramica spus
“am o antipatie structurata si argumentata fata de sistemul de invatamant, in special cel de aici, si as intelege ca pe un “atac” subtil intrebarea daca nu-s lector universitar.”
Vitalie, nu a fost nici zare de “atac”, nici in gluma.
La drept vorbind, vreau sa-ti spun la subiectul acesta, ca facindu-mi studiile (si) peste hotare (Franta si Belgia) ma apuca uneori greu nostalgia de lectorii nostri universitari. Cred ca nici nu-ti vine a crede, nu-i asa? Eu m-am convins ca intre studentii si lectorii de la noi din tara exista relatii umane speciale, mai sufletiste, nici nu stiu cum sa spun (sau poate ca am avut eu noroc).
“am un blog mai oficial, ca sa nu arat emotiile lumii, dar asta e ceea ce vreau, nici nu-l creasem cu intentia de a posta chestii personale.”
Sheyk, important e ca alegerea iti apartine. Daca simti ca nu poti si nu vrei sa scrii despre lucruri personale, atunci inca nu a venit timpul
E foarte important pentru blog sa scrii doar despre ceea ce iti place.
klandestino spus
stai spakoina nu sinteti numa doua oi negre aici la cuhni:) mai este shi un berbec:)….tot negru
Olgina spus
da care-i a doua?
ana simon spus
prima ce am citit cand am intrat in blogosfera a fost blogul tau si ce mai e nou.
pentru ca ma simt bine si liber “in el”.
nush cat de aiurea sau neaiurea suna asta dar: multumesc ca scrii asa.