Filozofi născuți din iubiri apuse

 «Iubirea e un razboi în care poți fi rănit sau chiar ucis. În lupta asta continuă, filozofia devine o armă secretă… » A.D.

Clipa în care te trezești brutal dintr-o iubire și cazi în abisurile infernale ale ridicolului, e cea mai insuportabilă. Insuportabilă din două motive. Primo, coborîrea nu prevede un ascensor și deci aterizarea e ultra-dureroasă. Secundo, nici chiar durerea  de la căderea liberă nu poate fi comparată cu suferințele de a parea ridicol în proprii tăi ochi. Pentru că, oare cum mai poți să te simți atunci cînd ani de zile crezi că iubirea ta are temelie de piatră, iar cu o clipă în urmă descoperi cu ochi de idiot credul că tot ce ai mai sfînt se îneacă într-o mlaștină puturoasă?

Mlaștina înghite orice temelie. Orice. Atunci cînd în iubire unul nu mai are nevoie de celălalt. Dacă ești celălalt, atunci te simți de parcă ai fi întîrziat la propriile tale funeralii. Căci lumea te-a bocit demult, dar tu nu auzeai nimic, tu mai trăiai cu speranța și dragostea. Tu mai trăiai încă.

În clipa în care ajungi să-ți pui hainele negre, hotărăști să-ți tragi și perdele negre la fereastră. Schimbi vara pe toamnă tîrzie și te pregătești să intri în hibernare. În rarele clipe cînd mai ieși în lume, îți iei neapărat pardesiul, pălăria și umbrela. Și nu-ți este pasă de canicula de afară și nici de privirile compătimitoare sau nedumerite. La tine în suflet plouă, scapară, tună și tu tremuri de frig. Tu nu mai aparții acestei lumi. Tu cauți un punct de sprijin, tu cauți disperat sensul existenței tale. Fără iubire.

Cînd se termină ploile și ești gata de hibernare, te îndrepți fără ca să-ti dai seama spre templul înțelepciunii. Rămîi acolo săptămîini și luni întregi, hotărăști să-ți amîi pe un timp hibernarea, pentru că nu mai vrei să părăsești compania lui Fontenelle, Schopenhauer, Nietzsche și La Rochefoucauld. Simți că spiritul tău se cicatrizează mai bine cu balzamul din ironie, realism și cinism inoxydabil.

Vor trece luni sau chiar ani de zile, înainte de a  lăsa primavara să-ți dezmorțească sufletul și trupul. Atunci, pentru prima dată vei ieși în lume fără pardesiu, pălărie și umbrelă. În schimb vei purta un scut invizibil anti-amor și … amoral. Scutul și arma ta secretă contra tentațiilor unui nou «război» al iubirii.