Femeile care caută bărbații perfecți
Scris de soacramica pe iulie 17, 2008
Deseori puteți auzi vreo duduiță exclamînd cu patimă: “Ah, ah, ăsta e bărbatul visurilor mele! Pe el îl vreau!” și îndreptînd degețelul spre ecran de unde trage focuri James Bond, își potrivește mănușile sterile Dr House sau își scutură Rolex-ul de la mînă Sarkozy. Și parcă glumește, da parcă nu. Căci în minte i se derulează deja niște cadre romantico-senzuale de mai mare dragul să le privești și să scapi o lacrimă tulbure de invidie: Iaca ea cu părul despletit aleargă pe malul mării cu șal străveziu și trage cu coada ochiului dacă el o prinde sau încă e departe. Iaca el, cu torsul prăjit ca un toaster și cu pantaloni albi de marinar își întinde brațele ca s-o prindă de talie, s-o strînga patimaș contra lui și…ah-ah, oh-oh, văleleu, vreu și eu! Despre ce scriam eu? Ah, da…să-mi reiau gîndul.
Orice femeie are un anumit standard impus sau subconștient, după care funcționează și după care îi etichetează pe cei din jur. Din păcate, pentru multe femei standartul acesta e construit pe baza imaginilor din filme sau cărți, acolo unde “bărbatul ideal” se plimbă țanțos pe platou, grimat și îmbrăcat de o echipă întreagă, cu replica deja scrisă, redactată și repetată de sute de ori. Gesturile, mimica, intonația vocii și privirile – totul e controlat și adus la perfecțiune. Nimic nu e lasat la voia întîmplării. Ca în filmele de milioane.
Drama începe atunci cănd femeia începe să compare bărbații pămintești cu chipul de bărbat perfect purtat în minte. Nu numai că-și complică viața cu mofturi absurde dar mai și chinuie bărbații care cad în plasa ei din întîmplare.
Ce le ramîne să facă bărbaților reali, vii și cu planuri pămîntești? Cei deștepți și mai ales cei pățiți încep să elaboreze strategii de cucerire. Ca în filme. Uneori chiar și cu decor artificial. Căci imaginația limite nu are și bărbaților le plac jocurile de-a provocarea. Brațe de flori culese pe răcoarea dimineții, concerte cu focuri de artificii, plimbări sub clar de lună cu barca, cupe de șampanie în fața căminului cu flacăra sub geamul înflorit de nea…
End-ul e ca în povești. Happy, adică. Cu nuntași veseli, un munte de cadouri și promisiuni.
Apoi… dar apoi e mai simplu, căci se încep zilele gemene de pe pamînt.
Ghiciți cine rămîne dezamăgit în poveștile acestea de dragoste? Exact. Femeile care caută bărbații perfecți.
ana simon spus
iaka na. m’am prinssi euprintre randuri.
soacramica spus
Adica? Si tie iti place de Sazkozy?
olgina spus
asa e! ne este mai usor sa traim cu niste vise decit cu realitatea, insa, intr-o buna zi ne trezim si noi si dam cu nasul in ea, realitatea, sau mai bine zi, ciorapi aruncati prin casa, dimineata printul nostru e si el om, cu mirosuri, cu ciufuleti,
important este sa ne trezim cit mai repede din somn, sau poate sa visam mereu?
soacramica spus
Partea interesanta e ca unele femei cauta “barbatul perfect” dar ele singure sunt tare departe de a fi “femei ideale”.
Eehh, de ce povestile nu se incep cu: “Era odata o printesa. Si avea printesa ceea un hoby (mai n-am scris internetul)sa stringa ciorapii aruncati prin casa…sa….sa…. si sa nu viseze cu ochii deschisi”
morenica spus
cind eram si eu adolescenta, visam la baieti blonzi cu ochii albstri, inalti si a dracului de simpatici.
a mai trecut ceva timp si la un moment am inceput a realiza, ca nu are nika importanta culoarea ochilor, ori a parului, devenea importanta culoarea substantei celeea din creer si cantitatea ei, important era sa stie ce vorbeste si sa vorbeasca chiar tot ce stie…
am reusit sa vad destul de multi tineri baieti, care mai de care, si inca mai reusesc
iar atunci cind vin de la o prima intilnire cu vre-un pretendent, prima intrebare pe care mi-o pune sora-mea este “nu ci, cum patzanu?”, si iaca se incepe catalogarea, dar nici decum dupa culoarea parului, unghiilor, ascutimea nasului, dar dupa urmatoarele categorii:
1. baiat tare “haroshii”, adica, si frumos, si super destept, cu studii, inalt, etc, numai calitati bune, doar ca pe asa baieti ii poti avea doar in calitate de prieteni, si ceapa masii, inca n-am inteles de ce.
2. baiat bun, adica, frumusel, desteptatel, invatat, dar cu un clenci – sau vorbeste mult si degeaba, sau josut, sau insurat, sau cu fosta prietena pe care n-o poate uita, sau au caracter ca nici ei nu se pot intelege pe sine si alte chestii tot de asa gen.
3. baiat sanatos la cap (asta nu inseamna ca ceilalti nu sunt sanatosi la cap, asa a fost facuta catalogarea), adica, nu-i rupt din soare, face tot posibilul sa crezi ca e cel mai mare idiot, in schimb e cu picioarele pe pamint si stie foarte bine ce vrea de la viata.
cam asta, si n-as zice ca tare-s pretentioasa.
sanatate si numai “patzani” de treaba.
morenica spus
sorry de greseala “sa nu vorbeasca chiar tot ce stie…”
soacramica spus
Eeeeeh, fetelor, eu chiar am avut unul perfect (si “haroshii”, si desteptatel, si sanatos la cap
) dar peste doua luni m-am plictisit. Adica, vreu sa zic ca m-am prins la ideea ca multa parfectiune ma plictiseste (pe mine). Caci eu fara adrenalincik nu pot trai.
Cind m-am despartit de el, mama n-o vorbit cu mine citeva saptamiini. Era sigura ca mofturile mele numai un baiat ca el era in stare sa le rabde. Da, dar pe mine chiar asta ma plictisea.
Ena spus
…si ce tre sa faci cand te-ai “zablujdit” si nu mai stii ce astepti de la barbatul vietii tale sau macar de la urmatorul barbat al vietii tale? Snikers, shto li?
soacramica spus
“…si ce tre sa faci cand te-ai “zablujdit” si nu mai stii ce astepti de la barbatul vietii tale”
Cea mai mare “zablujdenie” e cind astept ceva de la cineva. De aici vin toate dezamajirile. Si din contra cind le iai pe toate cu usurinta si oleaca de umor, cind nu te programezi ca o persoana trebuie sa fie exact ca in visele tale, apar si surprizele placute. E mult mai placut sa primesti cind nici nu te asteptai decit sa astepti si sa numeri zilele, sa arati cu tot chipul ca astepti ca sa fii si tu onorata cu ceva. Daca aflu ca un barbat asteapta de la mine sa fiu “femeia ideala” sau are neatentia sa-mi zica la un moment “m-ai dezamagit”, nu-l mai iau in serios si-mi caut de treaba. Cred ca e valabil si pentru barbati formula asta de comportament. In afara de cei care “se joaca de-a barbatul perfect”, adica profita de slabiciunile femeilor care inca n-au iesit din adolescenta.
E doar o parere
morenica spus
pai sa stii soacra mica ca taman acei din categoria a treia, adica acei sanatosi la cap, nu ma plictisesc nicioadata. ei asa-s deadracului, ca n-ai cind te plictisi.
si daca n-am fost inteleasa corect, nici una din categorii nu ascunde barbatul perfect.
soacramica spus
“si daca n-am fost inteleasa corect, nici una din categorii nu ascunde barbatul perfect.”
), dar iarasi, fiecare femeie are preferintele sale: uneia ii place un barbat cu un simt al umorului deosebit, alteia ii place un barbat romantic ca sa-i declame poezii zi si noapte, a treia se multumeste cu un filozof tacut 
Important e ca exigentele sa nu fie ireale.
Pai, Morenica, eu am luat din fiecare categorie cite o bucatica, ca sa descriu un barbat perfect (in sensul general). Sunt de acord ca categoria a trea (descrisa de tine) e cea mai practica si paminteasca (chiar si pentru mine
Ena spus
Deja m-am pierdut in toate clasificarile astea.
Poate ca e o concluzie eronata, dar mi se pare ca domnitzele si doamnele (cel putin cele pe care le-am intilnit pina acum) stau prea mult si analizeaza cand vine vorba de iubire and stuff, in loc sa-i dea mai intens cu “carpe diem”-ul.
Mi-i interesant cum clasifica barbatii duduiele:)
soacramica spus
“Mi-i interesant cum clasifica barbatii duduiele”
He-he-he, clasificari sunt multe si detaliate
cele mai interesante le gasesti pe site-urile de pick up-eri (colectionarii de femei). Nu stiu daca au ajuns si pe la noi, dar in RU sunt tare rapinditi si formeaza “secte” intregi unde se intrunesc si isi impartasesc experientele (cuceririle). Daca vrei sa afli mai multe citeste articolul acesta http://psylive.ru/?mod=articles&gl=12&id=43. Din pacate, e in rusa.
papitza spus
alb si negru…ca atunci cand sunt mici si ele sunt cele mai frumoase si sunt niste printese si niste dragute…minciunile parintilor si ale neamurilor care o vad pe aia mica asa fruuumoasaaa…cand incepe si ea sa realizeze cat de cat e de fapt ratusca cea urata(nu are aia, nu are dincolo, aici e asa, i-ar trebui aia…)
soacramica spus
Papitza, vrei sa spui ca prea multa atentie pentru fetita in copilarie poate cumva sa-i deterioreze reprezentarea despre realitate?
Cine stie, o fi si asa. Atunci, cred ca e de datoria parintilor s-o ajute sa se maturizeze. 
Sau s-o lase, cel putin, sa se maturizeze singura.
Dymchik spus
Buna. Mi-a placut articloul + comentariile, defapt, un articol necomentat nu-l poti socoti reusit(imho). Acum la tema:
@Morenica cind am ajuns la “devenea importanta culoarea substantei celeea din creer si cantitatea ei” ma ramas placut surprins, mai sint apreciate asa calitati, dar apoi “nu ci, cum patzanu?” – ma ris cu pofta, nu stiu de ce, dar dimineatza a inceput bine, multam
.
@Socritei : “Cea mai mare “zablujdenie” e cind astept ceva de la cineva” Punct ochit, punct lovit. Se intimpla acest fapt la majoritatea oamenilor isi pun prea multe asteptari aspra unei persoane, sau a unui eveniment fara ca acea persoana sa banuiasca macar sau evenimentul sa merite acele asteptari. Rezultatul, dezamagire.
Cit despre barbatul ideal – in primul rind el e om(iar oamenii cum numai ideali nu-s), Nu exista. deasemenea cum nici “duduiele” nu sint perfecte, fiecare isi alege “palavinka” dupa cum il duce capul si deamu e mult de munca sa o consideri ideala pntru tine sau treci la alta
.
BaftĂ.
ana simon spus
nunu… m’am prins ca in adolescentza imi doream intalniri din astea pe barca sub clar de luna
morenica spus
mmm, daca ar veni dezamajirile numai dela faptul ca asteptam ceva de la o persoana, dar ea, persoana nu s-a ridicat la nivelul asteptarilor noastre, atunci n-ar fi mare “fishka”
cel mai adracului, cind dezamagirile bata-le norocul sa le bata, vin de la alte chestii mai serioase, cum ar fi pierderea increderii pe care o avem intr-o anume persoana… iaca asta cred ca-i mare dezamagire,
nu-ti trebuie mai mare kkt peste fericire decit “incredere inselata”…
soacramica spus
“nu-ti trebuie mai mare kkt peste fericire decit “incredere inselata”…”
Morenica, pot sa-ti spun doar ca de cind am inteles ca nu pot avea incredere deplina nici in mine insami (eu-s tare nestatornica, chiar daca-s responsabila), nu mai am dreptul moral sa pretind incredere in cineva, chiar si de la cea mai apropiata persoana. Ma crezi sau nu, dar de cind am inteles lucrul acesta imi vine mai usor sa traiesc
Niciodata nu poti avea incredere in cineva la suta de procente. In viata asta sunt atitea tentatii…
morenica spus
glumesc evident,
sunt de acord cu tine, iti sustin parerea, dar vezi oamenii sunt diferiti, de cite ori mi-am zis ca ar trebuie sa fiu altfel decit sunt, dar “iolki palki”, asa-s eu si nu ma mai schimb.
soacramica spus
“…asa-s eu si nu ma mai schimb”
Morenica, nici nu trebuie sa te schimbi:) Sau…daca vrei sa te schimbi,s-o faci numai ca sa te simti tu mai bine. In orice relatie de cuplu sunt momente in care ambii fac compromisuri ca sa depaseasca un moment mai dificil sau o etapa mai grea. Daca compromisurile acestea sunt prea dese si te destabilizeaza, te deranjeaza, atunci apare sentimentul de dezamagire si respectiv increderea se risipeste. Intr-o relatie trebuie sa fie dialog constructiv. Daca nu mai este dialog, nu mai exista o relatie sanatoasa. Iti ramine doar sa hotarasti pina unde accepti sa mergi cu compromisurile.
morenica spus