Eu nu știu să spun “te iubesc”
Scris de soacramica pe iulie 20, 2008
Sunt lucruri pe lumea asta despre care pot scrie mult, cu poftă, cu ardoare, cu sinceritate și multe emoții. Dar nu le pot spune cu voce. Cuvinte ce se opresc ca niște noduri în gît, nu mă lasă să respir liber și-mi provoacă o panică interioara prostească. Cînd simt că valul se gătește să mă acopere, schimb brusc subiectul sau fug. Ca o lașă. Iar cînd ajung să-mi trag răsuflarea, mă întreb: “De cine am fugit, de fapt, de mine sau de altceva?”
De unde vine blocajul acesta? Presupun că direct din copilarie, în care expresia liberă a sentimentelor a lipsit cu desăvirșire. Pentru că exprimarea lor era privită doar ca o slăbiciune a sufletului. Nu e deloc ușor să spui cuvinte de iubire cînd nu ai fost deprins să le auzi în copilărie, cînd ai fost învățat că mai bine e să-ti dovedești prin fapte sentimentele decît să le exprimi prin vorbe.
Acum la vîrsta cînd am tradus iubirea mea în mii de fapte, îmi vine extrem de greu s-o traduc în doar doua cuvinte.
Dar mi-e frică să nu fie prea tirziu și să nu le mai am cui spune.
Ceziceu spus
eu sânt la fel
Lilutza spus
si eu… si de asta ma tem cel mai mult…
morenica spus
asa suntem noi mai multi, asa au fost timpurile,
dar cel mai tare as vrea, ca atunci cind voi avea copiii mei (macar unu), sa pot sa-i invat ceea ce nu m-au invatat parintii pe mine.
si mi-am amintit o intimplare
nepotelul meu cind avea vreo 2 ani si ceva, invata sa spuna te iubesc,
dar el nu spunea doar “mama te iubesc, sau tata te iubesc” dar “mama da sa te iubesc un pic”, si o cuprindea de git pe mama si-o pupa
si inchipuiti-va ma duceam cu el odata la tzara cu autobusul, in care erau maxim vreo 10 oameni, si el la un moment imi zice “tzaca da sa te iubesc un pic” si sare repede la gitul meu, ma cuprinde si ma pupa… eu evident n-am ramas mirata tare, dar iaca ce-i din jurul nostru au ris cu pofta si au invidiat un pic
Ceziceu spus
eu sânt a treia fată din cele patru la mămica
Au fost părinţii chiar prea ocupaţi să ne îmbrace şi încalţe că nu au avut timpul să ne spună că ne iubesc? Sper şi eu Morenica să reuşesc ce nu au putut părinţii mei…
soacramica spus
Dupa ce am scris articolul ma gindeam ca trebuia totusi sa specific ca e vorba despre parinti si acum ca citesc comentariile ma conving ca m-ati inteles bine
chiar si fara precizare. Nu stiu daca am sa-i mai spun tatei ca-l iubesc, ca el acum e ocupat cu alte lucruri mai importante decit “declaratii de dragoste”, iar pentru mama gasesc toate sinonimele verbului ” a iubi” si pot descrie in alte cuvinte ce simt eu pentru ea.
Alic spus
Mai sunt si persoane care se tem sa auda aceste cuvinte.
olgina spus
eu spun mai in fiecare zi, citeodata de citeva ori pe zi. frica mea este sa nu fie prea mult si sa sperie, sau plictiseasca
soacramica spus
“Mai sunt si persoane care se tem sa auda aceste cuvinte.”
Cit de paradoxal n-ar suna, dar intr-adevar cred ca exista si asa situatii. Mai mult din frica de a nu putea controla emotiile sau reactiile ce provoca aceste cuvinte.
Conteaza foarte mult si de cine este exprimata dragostea, de CUM se face si mai ales in care context.
Imi aduc aminte acum de o situatie care nu cred c-am s-o uit, pentru ca pentru ca mi s-a parut un pic mai iesita din comun.
), si nu numai pe mine. A fost o declaratie de dragoste cu lacrimi, sughituri si muci stersi cu manusile de dantela 
. Cred ca nu toti au fost sensibilizati, cunoscindu-i caracterul dur (e avocata dupa maserie)au luat totul drept un mic spectacol. Cel mai jenant se simtea mirele, care nu se astepta la o asa avalansa de “te iubesc de nu mai pot” fata de neamuri si parinti. Doar preotul a scapat o lacrima si una din druste care urma sa se casatoreasca si ea imadiat dupa.
Se facea la o nunta religioasa intr-o biserica catolica intr-un orasel pitoresc belgian linga un castel foarte sic, in care urma sa fie receptia. Biserica era plina de lume, neamuri si prieteni ai mirelui si miresei. A venit si momentul in care ambii, conform traditiei urmau sa-si faca o declaratie de dragoste publica. Speech-uri pregatite si repetate din timp.Asa cum cere traditia. Discursul mirelui a fost mai mult simbolic si elegant cu un tandru “te iubesc” la sfirsit. Mireasa insa s-a lasat atit de coplesita de emotii si sentimente, fapt ce m-a surprins tare (in stare normala e chiar un pic rautacioasa, o cunosc binisor
Nu e nimic deosebit la prima vedere si parca e normal sa auzi asa ceva la o nunta, dar…personajul perincipal al ceremoniei s-a simtit evident prea sufocat de afectiune publica si …perdut…pentru ca TOTI se asteptau la imbratisari si lacrimi ca in filme…
Totusi, nu la toti le plac surprizele
iulia_spiridush spus
Am un prieten care isi schimba prietenele foarte des. Motivul: cand tipa ii zice “te iubesc” el se sperie si o lasa. L-am intrebat de ce face acest lucru. Nu stie nici el de ce, dar presupun ca ii este frica de responsabilitati si nu poate trece la o alta etapa a relatiei.
Mithrandir spus
Mi-e mie frica sa spun aceste cuvinte direct pentru ca s-a intiparit in mine o asemenea frica de la primul esec si nu pot scapa de ea.
cowish spus
Sincer? As prefera sa am langa mine o persoana careia sa-i fie frica sa spuna “te iubesc” decat una care sa-ti spuna la infinit doua cuvinte care nu inseamna nimic pentru el/ea.
Personal, nu pot spune “te iubesc” decat dupa lungi framantari de genul “oare e pe bune?” si, poate sunt subiectiva, dar cred ca e de preferat sa lansezi cuvinte in aer doar atunci cand esti convins ca inseamna cu adevarat ceva.
soacramica spus
to Iulia: Pe multi barbati ii sperie atasamentul afectiv. Si multe femei au tendinta de a fi “lipicioase”
to Mithrandir: Din cauza primelor esecuri deseori ratam momente frumoase in viata. Daca persoana merita declaratia, apoi nu-mi ramine decit sa-ti doresc curaj!
to Cowish: Si eu daca as avea de ales intre doua extreme, as alege prima varianta. Dar pentru echilibru, cred ca avem nevoie din doua macar cite un pic
socolenco spus
Eh, si eu care credeam ca doar eu am avut pariti mai reci. dar vad in asta si un lucru bun, pentru ca aceste doua cuvinte pentru mine au un sens mult prea rezervat si special si cred ca asta este mult mai bine decit sa auzi ca la americani la tot pasul I love you. cred ca si repetarea asta prea des ii rupe din semnificatia profunda pe care ar trebui sa o transmita. asa cred eu.
olgutza spus
never say I love you if you don’t really mean it! aceasta este deviza mea si … ma mentin pe pozitii