De fiecare dată cînd întreb în glumă celibatarii zglobii din anturajul meu: “Prințișorule unde ți-i prințesa?” aud cam așa răspunsuri:
- Ha, doar la gîndul că m-aș plictisi de moarte cu ea după nuntă mi se face instantaneu sete de-o bere în compania prietenilor.
- De ce să te plictisești?
- Păi ce să mai fac cu o prințesă? S-o privesc, s-o distrez, să-i satisfac capriciile?
- În schimb e virgină… curată și proaspătă ca roua dimineții…
- Nu, multumesc. Prefer femeile cu experiență de viață și cu un “capital” mai atrăgător decît virginitatea.
- Bun, dar cu o zînă din povești, cu zîmbet tot atît magic precum bagheta sa, ușoară ca visarea…
- Ha-ha-ha, despre ce poți vorbi cu o femeie jucîndu-se toata ziua cu o baghetă? Cît de magică n-ar fi baghetuța, experiența de viață nu apare prin magie. Respectiv, nu voi avea despre ce discuta nici cu ea. Plus la asta, risc sa fiu transformat dupa o ceartă într-un ciorap antiderapant. Ha-ha-ha…
- Mdeaaaaa…
Am impresia ca există un decalaj de imagini formate de poveștile din copilarie. În general fetițele tind să devină prințese frumoase, cumințele, exemplare, fără de păcate, cu suflet și inimă de aur. Pieptănîndu-și parul în fața oglinzii, își așteaptă visător prinții.
Iar prinții? La ce visează prinții?
Prinții vremurilor noastre visează la femei independente și generoase. Care știu să asculte dar și să contrazică la momentul potrivit. Femei cu caracter, puternice, originale, dar fără a-și pierde din feminitate. Care știu încotro merg și fac bărbații să le urmeze cu interes și plăcere. Femei care devin ghid și refugiu pentru ei.
Prinții de azi caută … Regine.
