Ştiţi care e visul unei femei ca mine? Deloc cuminte şi mai puţin adevărată. Să se mărite de cîte ori îi abate şi după toate lumea s-o numească lady

În această zi rară cu soare,  vă anunţ cu dragă inimă că mi-am schimbat extensia blogului, adică numele de familie virtuală, exact cum face o femeie cînd se mărită. Sper că e pentru viaţă, aşa cum jură orice mireasă în faţa altarului:P

Deci, vărs în faţa voastră surprinsă o lacrimă oficială la divorţul cu wordpressul, şi sar direct în braţe la ladyclub.md.

Devin nici mai mult, nici mai puţin http://soacramica.ladyclub.md/

Felicitări nu primesc. Asta ca nu cumva să  dau la unii speranţa că m-am schimbat

Căci lupul îşi schimba părul (extensia), dar năravul, ba. Eu rămîn tot aceeaşi.

A voastră soacră mică. Întotdeauna de veghe. Fie cu un cuvînt blînd, fie cu o înjurătură.

P.S. Mai este oleacă de lucru de adaptare a caracterelot şi a culorilor. Dar cu o ţîră de dragoste şi răbdare se ajunge la armonie, nu-i aşa?

De fiecare dată cînd întreb în glumă celibatarii zglobii din anturajul meu: “Prințișorule unde ți-i prințesa?” aud cam așa răspunsuri:

-  Ha, doar la gîndul că m-aș plictisi de moarte cu ea după nuntă mi se face instantaneu sete de-o bere în compania prietenilor.

-  De ce să te plictisești?

-  Păi ce să mai fac cu o prințesă? S-o privesc, s-o distrez, să-i satisfac capriciile?

-  În schimb e virgină… curată și proaspătă ca roua dimineții…

-  Nu, multumesc. Prefer femeile cu experiență de viață și cu un “capital” mai atrăgător decît  virginitatea.

-  Bun, dar cu o zînă din povești, cu zîmbet tot atît magic precum bagheta sa, ușoară ca visarea…

-  Ha-ha-ha, despre ce poți vorbi cu o femeie jucîndu-se toata ziua cu o baghetă? Cît de magică n-ar fi baghetuța, experiența de viață nu apare prin magie. Respectiv, nu voi avea despre ce discuta nici cu ea. Plus la asta, risc sa fiu transformat dupa o ceartă într-un ciorap antiderapant. Ha-ha-ha…

-  Mdeaaaaa…

Am impresia ca există un decalaj de imagini formate de poveștile din copilarie. În general fetițele tind să devină prințese frumoase, cumințele, exemplare, fără de păcate, cu suflet și inimă de aur. Pieptănîndu-și parul în fața oglinzii, își așteaptă visător prinții.

Iar prinții? La ce visează prinții?

Prinții vremurilor noastre visează la femei independente și generoase. Care știu să asculte dar și să contrazică la momentul potrivit. Femei cu caracter, puternice, originale, dar fără a-și pierde din feminitate. Care știu încotro merg și fac bărbații să le urmeze cu interes și plăcere. Femei care devin ghid și refugiu pentru ei.

Prinții de azi caută … Regine.

Sunt lucruri pe lumea asta despre care pot scrie mult, cu poftă, cu ardoare, cu sinceritate și multe emoții. Dar nu le pot spune cu voce. Cuvinte ce se opresc ca niște noduri în gît, nu mă lasă să respir liber și-mi provoacă o panică interioara prostească. Cînd simt că valul se gătește să mă acopere, schimb brusc subiectul sau fug. Ca o lașă. Iar cînd ajung să-mi trag răsuflarea, mă întreb: “De cine am fugit, de fapt, de mine sau de altceva?”

De unde vine blocajul acesta? Presupun că direct din copilarie, în care expresia liberă a sentimentelor a lipsit cu desăvirșire. Pentru că exprimarea lor era privită doar ca o slăbiciune a sufletului. Nu e deloc ușor să spui cuvinte de iubire cînd nu ai fost deprins să le auzi în copilărie, cînd ai fost învățat că mai bine e să-ti dovedești prin fapte sentimentele decît să le exprimi prin vorbe.

Acum la vîrsta cînd am tradus iubirea mea în mii de fapte, îmi vine extrem de greu s-o traduc în doar doua cuvinte.

Dar mi-e frică să nu fie prea tirziu și să nu le mai am cui spune.

Iaka na, demult așteptam clipa asta, precis că s-o băgat la mine în blog (știe de existența lui – imposibil de ascuns, nu-l citește – posibil de verificat) o citit zodiacul și o să se revolte c-am scris minciuni la zodia lui.

Am luat aer în plămîni și zic “dă-i bătaie”.

-Deci eu am un blog…

-Fuh, rasuflu ușurată, de cînd dragă?

-De-o săptamînă, șoptește socrul mic la ușa veceului și iaca vreu să te întreb ca pe o blogheriță mai experimentată ca mine ceva despre statistici.

-He,he,he, rînjesc eu,  nimeni încă nu-l citește? 000 visitatori? Las’ că dacă vrei, am să te citesc din dormitor în fiecare seară, nu fi trist, zic eu multumită c-am încurajat un blogger începător.

-Da nu, nu sunt trist deloc, mă citește oleac’ de lume, spune socrul mic, parcă nesigur pe el, dar totuși vreu să te întreb dacă 2056 hits-uri, 351 vizitatori și 189 abonări e bine pentru început sau cam puțin?

-OOOOOOOOOOO! cred că pentru prima saptamină nu e rău deloc.

-Nu pe săptămînă, pe zi.

- Ah bon, a tresărit colacul de pe veceu, iar mintea mea s-a blocat la niște întrebări: Dumnezeeeeeeeeule, oare despre ce scrie el acolo în blog că a ajuns la un traffic de ptiu-ptiu-ptiu? Pornografie? Sectă religioasă? Crime? Secrete de stat? Stai, îi zic, că ies chiar acum!

Deci, cu permisiunea lu’ socru mic, m-am băgat să văd “minunea” de blog. Mai simplu design și continut n-am mai văzut în viața mea de bloggeriță. Blogul e specializat în sport. Dar asta e prea mult spus căci nu e vorba de noutăți sportive sau de analize, e doar o panoramă de poze hazlii de la meciuri de fotbal cu comentarii umoristice de o frază sau două maxim sub fiecare. Sunt și buci goale pe acolo. Ș-apoi ce fel de meci de fotbal fără țîțe libere de suporterițe.  

Concluzia 1 : Simplu să fii, noroc să ai. Ș-oleacă de umor la tema nu strică.

Concluzia 2: Doi bloggeri sub același acoperiș e prea mult. Ghiciți cine scoate gunoiul din casă? Da, eu. Pentru că bloggerul cu litera mare din casa e deja socrul mic și n-are el timp pentru așa banalități. 

Să vedem cît o să mă țină răbdarea și concurența.

Deseori puteți auzi vreo duduiță exclamînd cu patimă: “Ah, ah, ăsta e bărbatul visurilor mele! Pe el îl vreau!” și îndreptînd degețelul spre ecran de unde trage focuri James Bond, își potrivește mănușile sterile Dr House sau își scutură Rolex-ul de la mînă Sarkozy. Și parcă glumește, da parcă nu. Căci în minte i se derulează deja niște cadre romantico-senzuale de mai mare dragul să le privești și să scapi o lacrimă tulbure de invidie: Iaca ea cu părul despletit aleargă pe malul mării cu șal străveziu și trage cu coada ochiului dacă el o prinde sau încă e departe. Iaca el, cu torsul prăjit ca un toaster și cu pantaloni albi de marinar își întinde brațele ca s-o prindă de talie, s-o strînga patimaș contra lui și…ah-ah, oh-oh, văleleu, vreu și eu! Despre ce scriam eu? Ah, da…să-mi reiau gîndul.

Orice femeie are un anumit standard impus sau subconștient, după care funcționează și după care îi etichetează pe cei din jur. Din păcate, pentru multe femei standartul acesta e construit pe baza imaginilor din filme sau cărți, acolo unde “bărbatul ideal” se plimbă țanțos pe platou, grimat și îmbrăcat de o echipă întreagă, cu replica deja scrisă, redactată și repetată de sute de ori. Gesturile, mimica, intonația vocii și privirile – totul e controlat și adus la perfecțiune. Nimic nu e lasat la voia întîmplării. Ca în filmele de milioane.

Drama începe atunci cănd femeia începe să compare bărbații pămintești cu chipul de bărbat perfect purtat în minte. Nu numai că-și complică viața cu mofturi absurde dar mai și chinuie bărbații care cad în plasa ei din întîmplare.

Ce le ramîne să facă bărbaților reali, vii și cu planuri pămîntești? Cei deștepți și mai ales cei pățiți încep să elaboreze strategii de cucerire. Ca în filme. Uneori chiar și cu decor artificial. Căci imaginația limite nu are și bărbaților le plac jocurile de-a provocarea. Brațe de flori culese pe răcoarea dimineții, concerte cu focuri de artificii, plimbări sub clar de lună cu barca, cupe de șampanie în fața căminului cu flacăra sub geamul înflorit de nea…

End-ul e ca în povești. Happy, adică. Cu nuntași veseli, un munte de cadouri și promisiuni.

Apoi… dar apoi e mai simplu, căci se încep zilele gemene de pe pamînt.

Ghiciți cine rămîne dezamăgit în poveștile acestea de dragoste? Exact. Femeile care caută bărbații perfecți.

Dacă aveţi şi voi nevoie de un şut în fund la mijloc de săptămînă, (cu o oră în urmă era să adorm), apoi vă propun nişte gînduri energizante (Copy paste-uri pentru că multe sunt cunoscute fără autor).

Azi o sa fie doar de “încurajare” şi de iubire-sex. Start!

1. Cita vreme seful meu pretinde ca salariul meu este mare, pretind si eu ca muncesc.

2. La omul sarac nici boii nu trag, ii cade prajitura din miini… si i se scoala in biserica…

3. Dumnezeu a creat lumea din nimic. Nimicul se mai vede pe ici-colo.

4. Oi fi eu prost, dar cand ma uit in jur mai am sperante!

5. Cine se trezeste de dimineata mereu, va ajunge foarte obosit.

6. Munca innobileaza, insa evul mediu a trecut de multa vreme.

7. Toate lucrurile au un capat, cu exceptia carnatului care are doua. Woody Allen

8. Daca astepti momentul potrivit, te intrec altii, care nu-si fac atatea griji. Woody Allen

9. Nu pune niciodata seaua pe o iapa decat daca esti sigur ca o vrei pentru totdeauna.

10. Este mai usor sa dezintegrezi un atom decât o prejudecata. Albert Einstein

11. Dupa ce te casatoresti, vei afla ce e fericirea. Numai ca va fi prea tarziu.

12. Nu e destul sa fii tu norocos, trebuie ca ceilalti sa nu fie.

13. Mai bine tac si par prost decat sa vorbesc si sa inlatur orice indoiala.

14. Nu ma duce pe mine in ispita, gasesc drumul singur.

15. Daca ajuti pe cineva, ai sa vezi ca isi va aminti de tine si data viitoare cand are nevoie de ajutor.

16. Cand dragostea se asaza pe un ca**t, stai toata ziua si-l aperi de muste…

17. Nu te arunca in valurile iubirii pana cand nu le cunosti adancimea.

18. Cunoasteti privirea aceea pe care o au femeile cand vor sa faca sex? Nici eu. Steve Martin

19. Sa faci sex e ca si cum ai juca bridge. Daca n-ai un partener bun, ar fi bine sa ai o mana buna. Woody Allen

20. Femeile sunt capabile sa mimeze orgasmul. Barbatii pot mima o intreaga relatie. Sharon Stone
21. Vedeti, problema e ca Dumnezeu i-a dat barbatului un creier si un penis, dar nu i-a dat suficient sange pentru a le folosi pe amandoua deodata. Robin Williams

22. Sexul la 90 de ani este ca si cand ai juca biliard cu o funie. George Burns

23. Pentru a avea succes la sexul opus, spune-i ca esti impotent. Va face tot posibilul sa iti demonstreze contrariul. Cary Grant
24. Prietena mea rade intotdeauna in timp ce facem sex – indiferent de ceea ce citeste.

25. Tot ce e bun, e imoral, ilegal sau ingrasa.

26. Mama prostilor e tot timpul gravida!

Cînd o femeie aprobă frumusețea altei femei, înseamnă că ea e mai frumoasă (și deșteaptă). Cînd o femeie spune alteia că e frumoasă dar…neîngrijită și lenoasă, înseamnă ca e o … pricepeți-vă singuri și mai adăugați încă răutacioasă și proastă. Nu credeți? Fuga aici.

După urmărirea acestei secvențe mă întrebam insistent: femeia aceasta e frustrată pentru că e urîtă sau e urîtă pentru că e frustrată? M-am convins o data în plus cît de mult deformează mass-media imaginea VIP-rilor de la noi. Pentru că interviurile citite pînă acum cu madama în cauză imi transmiteau o imagine de femeie împlinită, ambițioasă, puternică și demnă de respect. Și acum a fost destul ca imaginea să deschidă gura, pentru doar cinci minute, ca să mă lase bouche-bée pentru o zi și 55 minute.  Am văzut în fața mea o soacră mare în capul mesei care nu se sinchisește sa-i ia pe toți la rost. Décidément, unor femei le-ar sta mai bine dacă n-ar deschide gura deloc.

Tare multe aș avea de spus la secvența asta, dar am să mă opresc aici și nici măcar n-am să mă las tentată să generalizez așa cum a făcut madama cu fetele din MD, deh, să spun și eu că toate soacrele mari sunt niște scorpii. Or, din fericire, nu e așa

Dar mâine am s-o sun pe cuscră-mea ș-am să-i spun: “Mulțumesc, dragă, că găsești mereu un cuvint bun pentru fata mea, chiar dacă e frumoasă foc. Mulțumesc că tu vezi mai întîi omul din ea chiar dacă merită uneori o bătaie bună “.

P.S. Cred că nu mai trebuie să mai precizez faptul că fetele noastre nu numai că sunt frumoase dar și foarte îngrijite și harnice. La capitolul “respect de sine” însă, multe din ele stau foarte prost. De ce? Mai priviți o dată secvența.

Staţi oleacă să-mi suflu mucii în băsmăluţă, să-mi iau pastilele de dureri de şele, să-mi hrănesc motanii şi ma apuc de scris în bloooooog

Ce, nu cumva nu aveţi răbdare? Poate că în Moldova lumea n-are răbdare, căci blogosfera locală e în mîinile tineretului vecinic în mişcare (şi cu atît mai bine ) dar dacă m-aş fi aflat acum în Australiaaaaaaaaa, apoi aş fi avut deja 192.000 vizite. Slabo?

Tak, asta o fost un fel de introducere pentru înmormîntare.

Trecem nemijlocit la subiect.

Recunoaşteţi că primul gînd cînd aţi văzut Jurnalul meu red-hot-and-spicy (aaaah, lăsaţi-mă să vizez) a fost: Afigheti, deam şi soacrele îşi fac bloguri?

D’ap’ ce-aţi crezut voi? Că net-ul e numai pentru domnişoare de la 16 ani în sus? Nifigaaaa, da cu ce să mă ocup eu, dacă nu mai am 16 anişori? Sa împletesc şi să vorbesc cu motanii? La prăşit? Ptiu, perverşilor! Deam mai bine e să scriu poveşti pentru gerontofili (asta pentru cei care mai continuă cu insistenţă sa-l caute sex cu soacra pe dracu în google).

Apoi iaca, în postarea asta “à l’improviste”, vreau să vă anunţ cu tristeţe că pe 12.07.08 s-a stins din viaţă cea mai bătrănă blogheriţă, de 108 ani. În blogosfera babelor s-a stins o stea. Vărs acum două lacrimi de solidaritate şi promit solemn să continui cauza cu mîndrie pînă la….cîţi ani? Naiba ştie!

Dacă ştiţi oleacă de franceză, găsiţi mai multă info aici.

 «Iubirea e un razboi în care poți fi rănit sau chiar ucis. În lupta asta continuă, filozofia devine o armă secretă… » A.D.

Clipa în care te trezești brutal dintr-o iubire și cazi în abisurile infernale ale ridicolului, e cea mai insuportabilă. Insuportabilă din două motive. Primo, coborîrea nu prevede un ascensor și deci aterizarea e ultra-dureroasă. Secundo, nici chiar durerea  de la căderea liberă nu poate fi comparată cu suferințele de a parea ridicol în proprii tăi ochi. Pentru că, oare cum mai poți să te simți atunci cînd ani de zile crezi că iubirea ta are temelie de piatră, iar cu o clipă în urmă descoperi cu ochi de idiot credul că tot ce ai mai sfînt se îneacă într-o mlaștină puturoasă?

Mlaștina înghite orice temelie. Orice. Atunci cînd în iubire unul nu mai are nevoie de celălalt. Dacă ești celălalt, atunci te simți de parcă ai fi întîrziat la propriile tale funeralii. Căci lumea te-a bocit demult, dar tu nu auzeai nimic, tu mai trăiai cu speranța și dragostea. Tu mai trăiai încă.

În clipa în care ajungi să-ți pui hainele negre, hotărăști să-ți tragi și perdele negre la fereastră. Schimbi vara pe toamnă tîrzie și te pregătești să intri în hibernare. În rarele clipe cînd mai ieși în lume, îți iei neapărat pardesiul, pălăria și umbrela. Și nu-ți este pasă de canicula de afară și nici de privirile compătimitoare sau nedumerite. La tine în suflet plouă, scapară, tună și tu tremuri de frig. Tu nu mai aparții acestei lumi. Tu cauți un punct de sprijin, tu cauți disperat sensul existenței tale. Fără iubire.

Cînd se termină ploile și ești gata de hibernare, te îndrepți fără ca să-ti dai seama spre templul înțelepciunii. Rămîi acolo săptămîini și luni întregi, hotărăști să-ți amîi pe un timp hibernarea, pentru că nu mai vrei să părăsești compania lui Fontenelle, Schopenhauer, Nietzsche și La Rochefoucauld. Simți că spiritul tău se cicatrizează mai bine cu balzamul din ironie, realism și cinism inoxydabil.

Vor trece luni sau chiar ani de zile, înainte de a  lăsa primavara să-ți dezmorțească sufletul și trupul. Atunci, pentru prima dată vei ieși în lume fără pardesiu, pălărie și umbrelă. În schimb vei purta un scut invizibil anti-amor și … amoral. Scutul și arma ta secretă contra tentațiilor unui nou «război» al iubirii.

Dacă într-o bună zi socrul mic mă va fugări din urmă cu haragul, apoi asta nu va fi din cauza descoperirii blogului, ci din cauza … torturării animalelor din ignoranță.

Am ieșit aseară la plimbare după ploaie. Mergeam fără grabă, căscam gura pe garduri, prin grădini, pe tot ce-mi ieșea în cale. Dar în cale îmi ieșeau multe, pintre ele și o familie de melci-codobelci. Ce faceți voi cînd vedeți un melc? Cineva exclamă: fuuuuu! mi-e silă de lipicioșii ăstea, nici nu mă apropii. Alcineva se gîndește cu compasiune: săracul nu știe ce kaif e să te deplasezi cu 300km/oră. Al treilea, ca mine, cade instantaneu în copilărie și începe a cînta.

Și pînă aici chiar nimic deosebit nu se petrece, numai că dacă soacra începe a cînta, apoi numai nu cu mîinile în buzunare. Dacă cînt despre coarne, apoi de ce să nu mă țin de ele? Logic? Aha. Deci, în ritmul cîntării atingeam cu delicatețe cornițele care se retrăgeau și ele în același ritm. Pînă cînd socrul mic a iesit din șocul provocat de scena asta (și eu care credeam că el a muțit la auzul datelor mele vocale excelente ) și mi-a spus cu nedumerire în glas:

- Da ce faci tu acolo cu melcul?

- Cum ce? răspund eu rînjind, ma joc cu coarnele. Încă din copilărie am învațat jocul acesta, adaug eu cu oleacă de mîndrie națională.

- Care coarne, femeie?!!!! Ăștea îs ochii melcului! De ce îi bagi degetele în ochi?!!!!

După intonația socrului mic am înțeles că nu era vorba de glumă. Aici am muțit deja eu. Da ce să spui cînd într-o clipită coarnele boierești de cîteva decenii se prefac pe loc în ochi…boierești? Ce să spui cînd îți dai seama că din ignoranță, jocul nevinovat de copil se transformă în tortură nebănuită? Nu, la gîndul acesta eu n-am vărsat nici o lacrimă. În schimb mă gîndeam ”cu recunoștință” la cel care a scris cuvintele cîntecului și datorită căruia, mii de copii și maturi se mai joaca ca mine de-a “băgatul degetului în ochi”. Și asta cîntînd.

Mi-i rușine, oameni buni!!! Mai mult n-am să fac.

Aici puteți vedea un ochi. Asta e doar pentru cei, de-al de mine, care încurca cornul cu ochiul.

P.S. Nu cred că știți unde sunt localizate organele genitale ale melcului-codobelc. Da eu stiu!

Melc, melc-codobelc,

Scoate-ți….boieresc